Sunt utile analogiile într-un discurs argumentativ?

Avem o ipoteză, o intuiţie, sau o simplă idee care a răsărit în urma unui efort de imaginaţie. Desigur, putem s-o livrăm către ceilalţi fără a ne simţi datori să argumentăm în favoarea ei. Eu cred aşa, tu ce părere ai … Uneori este suficient. Găseşti un cerc de persoane care gândeşte relativ la fel (se întâmplă astfel de multe ori când cei în cauză au un background cultural asemănător). Sau pur şi simplu, ideea ta stârneşte alte conexiuni şi e utilă doar pentru a provoca alte discuţii. Deci, sunt cazuri în care argumentul nu este necesar, nu aduce nimic în plus, aviz profesorilor de logică şi argumentare.

Dar dacă vrem să producem argumente în sprijinul ei? Sau dacă aceasta este contestată de ceilalţi. Cum procedăm? Nu vreau să înşir aici lista posibilelor strategii argumentative (ar merita un text separat subiectul). Mă întreb doar dacă folosirea unor analogii are valoare argumentativă sau constituie doar o modalitate artistică de a relua ideea în alte forme, atractive, dar înşelătoare. Altfel spus, nu cumva încercăm să-i păcălim pe ceilalţi? Să le prezentăm variante meşteşugit asamblate care să-i determine să accepte mai uşor ideea noastră, fără ca aceasta să fie însă şi temeinic sprijinită de argumente sau fapte? Cu alte cuvinte, când introducem analogii şi parabole, facem oare doar un exerciţiu de retorică?

Să plecăm de la premisa că a avea o idee înseamnă a găsi conexiuni sau disjuncţii între diferite aspecte. Prezentăm ideea cu ajutorul unei analogii. Ce facem de fapt? Argumentăm în vreun fel? Sau doar obţinem o înţelegere mai clară? Sau nici una nici alta? Şi mai este şi cazul şi mai complicat când producem un soi de analogii întoarse pe dos, adică ironii. Dar aici lucrurile devin atât de complicate, încât nu pot decât să vă trimit la o ilustrare.

O să reiau acum un exemplu de analogie. Pentru a explica ideea că unele lucruri de valoare pot intra uneori în concurenţă (un caz particular de acest tip, în opinia mea, se găseşte între memorie şi puterea de judecare) am propus următoare analogie:

Să presupunem că a memora este asemănător cu a juca badminton, iar a judeca cu a juca tenis de câmp. Nu poţi spune că tenisul de câmp este mai important decât badmintonul. Nici că cineva care joacă tenis nu poate juca badminton sau viceversa (sunt însă mai mulţi cei care joacă badminton decât cei care joacă tenis; s-ar putea ca acesta din urmă să ne solicite mai tare; merită să reflectăm la asta; cred că se aplică şi puterii de judecare în raport cu memoria).
Însă, cu cât devenim jucători mai buni de badminton învăţăm să ne folosim încheietura mâinii şi adoptăm un anume tip de lovitură. Această obişnuinţă este catastrofală pentru tenisul de câmp unde încheietura mâinii trebuie să fie rigidă.
Cam la fel este şi cu memoria şi judecata: cu cât devenim mai buni la a prelua idei gata făcute de alţi şi a le livra mai departe, cu atât riscăm să ne folosim mai puţin judecata.

Ce s-ar fi întâmplat dacă vorbeam despre badminton şi tenis de câmp şi incompatibilitatea lor fără să precizez ce am în minte? Trimitea această descriere la ideea de incompatibilitate a unor lucruri de valoare? Sugerez acum următorul criteriu pentru a verifica dacă o analogie are valoare explicativă/clarificatoare. Dacă prezentând doar analogia, fără să anunţi ceea ce urmăreşti, gândul unui singur om va fi purtat înspre ideea pe care voiai să o afirmi, atunci este o analogie relevantă.

PS: Ştiu un filosof care a făcut din asta propria sa metodă de filosofare. Şi este unul dintre cei mai importanţi din secolul al XX-lea.

Şi mai ştiu pe cineva care a utilizat cu măiestrie parabolele, devenind în aproximativ 300 de ani dintr-o persoană care vorbea în faţa câtorva pescari cea mai importantă persoană din întreaga civilizaţie din jurul Mediteranei.

Vă las plăcerea să ghiciţi despre ce personaje este vorba. Vă ofer şi un indiciu. Îi despart circa 2000 de ani.

Anunțuri

Un gând despre „Sunt utile analogiile într-un discurs argumentativ?

  1. hmm da , analogiile si exemplele sunt tocmai pentru a te ajuta sa gandesti cu propria minte unii oameni chiar nu urmaresc sa bage altora parerile lor personale pe gat , ca sa mentzionam doar un loc 😦 hmmm…
    e ia-le, judeca-le si tu si zi ce crezi tu 🙂 si de aici dicutam, schmbam doar o vorba sau chiar vorbim 🙂
    e foarte simplu 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s