Redescoperind vrăjitoria lui Oz

Oz este cu adevărat un vrăjitor. El are acea carismă care îi face pe cei din jur să creadă în propriile lor puteri. A transmite încredere, a stimula potenţialul celorlalţi, a-i ajuta să-şi adune toate forţele pentru a-şi duce visul la îndeplinire – asta-i magie curată, în opinia mea. Din fericire am întâlnit astfel de personaje. Îmi vine în minte o frântură de frază cu efect încurajator miraculos, rostită adesea de unul dintre excepţionalii mei colegi: „foarte bine te-ai gândit”. Deseori, astfel de mici replici au consecinţe nebănuite.

Hotărât lucru, poveştile merită citite şi la vârsta maturităţii. Vrăjitorul din Oz transmite câteva lecţii importante pentru o viaţă bună. Să analizăm pe rând ingredientele vieţii bune, aşa cum pot fi ele decantate din poveste:

1.Trebuie să ne dorim să avem mai multă minte;

2.Trebuie să ne dorim să iubim  mai mult;

3.Trebuie să ne dorim să devenim mai curajoşi (aici mă bucur foarte tare pentru că recunosc o conexiune dragă mie între gândire independentă şi curaj; nu credeam să găsesc o variantă de răspuns la întrebarea-motto a acestui blog tocmai într-o poveste);

4.Trebuie să avem un loc pe care să-l numim acasă (chiar dacă din afară pare a fi cenuşiul Kansas), spre care să ne împingă zilnic dorul.

Odată ce sunt urmărite aceste 4 obiective fundamentale, apar câteva efecte la care merită să reflectăm:

1.Personajele aflate în căutarea unor asemenea lucruri leagă o prietenie straşnică;

2. Personajele aflate în căutarea unor asemenea lucruri sunt într-o permanentă descoperire de lumi uimitoare;

3.Personajele aflate în căutarea unor asemenea lucruri ajung în final în postura de lideri, fără ca ei să caute să obţină o asemenea poziţie.

Mai ales această a treia consecinţă îmi reţine atenţia: pentru a deveni o personalitate, un lider adevărat nu trebuie să caute lucrul acesta. De fapt, dacă face asta eşuează cu siguranţă. Un lider se impune tocmai prin aceea că trăieşte corect, atrăgându-şi respectul şi admiraţia celorlalţi. Tema poate fi regăsită şi în Jocul cu mărgele de sticlă a lui Hermann Hesse.

Hotărât lucru, poveştile merită citite şi la vârsta maturităţii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s