Suntem ceea ce întrebăm

Sau altfel spus, vedem lumea în funcţie de curiozităţile noastre. Iar dacă reuşim să ne îmbogăţim paleta întrebărilor, vom trăi o viaţă mai plină. Schimbându-ne întrebările, ne vom schimba viaţa.

Mirarea noastră construieşte lumea în care trăim. Vedem, descoperim, suferim, ne bucurăm prin raportare la aşteptările, obiceiurile, dar mai ales prin raportare la curiozităţile noastre.

Dacă în prima parte a vieţii se constată o dorinţa insaţiabilă a fiinţelor omeneşti de a pune întrebări lămuritoare, această frumoasă calitate umană se diminuează pe măsură ce primim răspunsuri. Devenim mulţumiţi cu ceea ce am aflat şi ne ghidăm în restul vieţii după obişnuinţe de gândire înrădăcinate în cultura în care creştem (asta înseamnă să fim prinşi de spiritul timpului). Chiar şi nelămuririle, curiozităţile şi mirările noastre iau forma unor întrebări specifice culturii în care trăim. Asta în cazul fericit în care suntem în situaţia de a avea înclinaţia de a ne pune întrebări.

În opinia mea, obiectivele prioritare ale educaţiei ar trebui să fie întreţinerea curiozităţii, încurajarea pornirii fireşti spre cercetarea lumii prin întrebări, stimularea imaginaţiei (experimentul mental) prin care să ne eliberăm de obişnuinţele de gândire ale timpului nostru (să depunem în permanenţă efortul de a privi lumea şi din alte unghiuri, adresându-i alte întrebări).

Iată un exemplu simplu de exerciţiu mental. Să ne imaginăm că avem posibilitatea de a fi faţă în faţă cu creatorul universului, care ne-ar promite răspunsul la doar 3 întrebări. Ce l-aţi întreba?

Eu ştiu ce l-aş întreba:

1.Care este rostul meu pe lume (de ce sunt aici)? Blaga o spunea mult mai frumos: De ce m-ai trimis în lumină, Mamă, de ce m-ai trimis?

Iată şi o variantă muzicală a întrebării:

2.Ce trebuie să fac pentru a duce o viaţă bună, alături de cei dragi?

3.Care este cea mai frumoasă dintre comunităţile de fiinţe inteligente din univers şi cum trăiesc acele fiinţe?

Anunțuri

3 gânduri despre „Suntem ceea ce întrebăm

  1. Interogația ca mod de viață… aș zice. M-am gândit și eu uneori la asta si cred ca ai dreptate. Perspicacitatea cu care întrebăm va conduce la împlinirea noastră ca ființe umane.
    Sunt pentru prima dată aici, dar îmi place!

  2. Bine ai venit!
    Interogaţia ca mod de viaţă nu înseamnă, însă, un drum comod. De aceea eu chiar cred că este nevoie de tanacitate şi curaj pentru a gândi cu propria minte, supunând examenului critic forma de viaţă în care, din întâmplare, trăieşti.
    A pune întrebări şi a reflecta la ceea ce te înconjoară sunt primii paşi prin care ne sustragem într-o oarecare măsură spiritului timpului. Desigur, oricât de mult am încerca rămânem fii ai timpului nostru; dovadă că scriem pe blog , nu 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s