Despre gândirea laterală, pornind de la o copertă

Gândirea laterală înseamnă un efort de a vedea lumea şi din alte perspective, generând în permanenţă idei noi, depăşind astfel clişee mentale, câştigând în schimb o atitudine tolerantă, deschisă, aptă de a sesiza diferenţe culturale.

O posibilă cale de acces spre familiarizarea cu gândirea laterală o reprezintă cartea Lateral Thinking a lui Edward de Bono, apărută în 1967 şi tradusă în română în 2003 şi reeditată în 2006.

Lateral Thinking

bono-gandirea-laterala

Voi încerca în cele ce urmează exemplificarea unui stil de gândire laterală. În mod obişnuit, recenzia unei cărţi nu pleacă de la copertă. Doar suntem de mici învăţaţi să nu judecăm o carte după copertă. A gândi lateral înseamnă însă a sparge vechile tipare, a propune maniere noi de abordare. A gândi lateral înseamnă a nu te mulţumi cu vechile obişnuinţe. A te întreba: dar dacă? Şi a vedea ce efecte decurg din această întrebare.

Priviţi cu atenţie coperta cărţii. Ce vedeţi acolo? Un răspuns intuitiv este jumătate de capac de canal. Să presupunem că aveţi dreptate. Gândind lateral, ne spune de Bono, trebuie să mergem mai departe cu generarea de alternative chiar atunci când răspunsul pare evident. Sau poate, mai ales atunci când soluţia găsită pare evidentă.

Aşadar, dacă aţi fi dintr-o parte a lumii care nu ştie nimic despre canalizare şi capace de canal (trebuie doar un pic de imaginaţie), ce vedeţi în imagine? Variantele propuse nu trebuie judecate pe măsură ce apar. Asta distruge creativitatea. Iar gândirea laterală este strâns legată de creativitate.

Posibile răspunsuri (nu corecte, ci posibile; judecata trebuie suspendată; trebuie să ne concentrăm doar pe generarea de alternative, nu să le evaluăm pe măsură ce apar): o farfurie, un scut, un basorelief, un iris, un titirez, o roată de căruţă, o monedă, un jeton pentru un pistol de jucărie, un evantai.

Aştept sugestii. Iar pentru răbdarea de a fi citit până aici un cadou muzical.

Anunțuri

8 gânduri despre „Despre gândirea laterală, pornind de la o copertă

  1. Mulţam de sugestie. Dar mă tem că imaginaţia mea nu mă ajută prea tare. Adică nu înţeleg ce înseamnă „o gaură neagră în închisoare”. Am nevoie de o mână de ajutor şi detalii suplimentare.

  2. Dinainte sa citesc ce-ai scris, uitandu-ma mi-a venit in cap ca ar fi o fereastra a unei cladiri vechi, vechi, de prin Evul Mediu sa zicem…a vreunei portiuni de castel poate… sau poate fereastra unei camere de subsol prin care bat razele zorilor aurii pe masa de lucru a unui alchimist hehe. Vai ce imagini am in cap… sunt asa nostalgica dupa un trecut pe care aparent nici nu l-am trait.
    Nici nu ma gandisem la capac de canalizare… 😐 nu stiu cum naiba eu vad mereu la sfarsit varianta cea mai simpla sau mi-o arata altii.
    Nu vrei sa-ti spun ce viziune am avut ieri asupra unui film de scurt metraj la ICR. Ca m-am simtit si aiurea cand am iesit si-am discutat si cu altii si le-am aflat viziunea care parea a fi cea mai fireasca si ma minunam cum nu mi-a trecut prin cap…era asa de fireasca.Intr-adevar, regizoarea confirmase ideea fireasca intru care fusese facut filmul dar s-a aratat foarte entuziasmata de excentrica mea viziune. Si mie mi se paruse ca o luasem pe ulei…

  3. Acum, si eu cred ca e vorba de o fereastra de castel. O varianta mult mai optimista decat un capac de canal. Cred ca trebuie sa fii o persoana privilegiata sa poti vedea lucrurile dintr-o astfel de perspectiva.
    Multumesc pentru comentariu. Esti binevenita oricand aici, pe exoligu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s