Hermann Hesse – Lupul de stepă – Despre miile de flori ale sufletului

Despre ce este vorba în Lupul de stepă? Dacă un număr suficient de mare de persoane răspund similar la această întrebare, atunci Lupul de stepă și-a ratat obiectul. Sau, mai bine spus, a fost trecut prin grila nivelatoare a unui act școlăresc/educațional formal care uniformizează viziunea despre scriitorul Hesse și opera sa. Lupul de stepă este o pledoarie pentru diversitate; o cale privilegiată de a identifica un posibil drum către descoperirea multitudinii de nuanțe ale vieții personale; și, de ce nu, o anticipare a unui stil de exerciții mentale care vor purta ulterior numele de gândire laterală, care iese din paradigma bun-rău, corect-greșit, interesant-plictisitor, spiritual-fizic, cultural-instinctiv, etc.

Să ne închipuim o grădină cu sute de pomi diferiți, cu mii de flori diferite, cu mii de ierburi diferite. Dacă grădinarul nu mai cunoaște și alte deosebiri botanice în afară de “comestibil” și “iarbă rea”el nu va ști deloc ce să facă cu nouă zecimi din grădina lui, va smulge florile cele mai fermecătoare, va reteza cei mai nobili arbori, sau cel puțin îi va urî și se va uita pieziș la ei.

Pentru mine Lupul de stepă e una dintre cele mai semnificative cărți ce indică neechivoc ceea ce înseamnă un act cultural. Un om atras de actul cultural va fi sensibil la diferențe, se va strădui să descopere unghiuri noi de a privi lumea și viața, va respinge activitățile monotone, va rezista oricărei încercări de îndoctrinare, va combate cu îndârjire și umor intoleranța, abordarea unilaterală, soluția definitivă, adevăratul răspuns, adevărata artă, adevărata știință. Nu va accepta cu ușurință concluzii neargumentate, dar nici nu va absolutiza valoarea demonstrației logico-matematice, lăsând în permanență deschisă ușa unor ieșiri atipice, creative, non-convenționale. Omul de cultură e îndrăgostit simultan de logica exactă și de analogii și ambiguități cu valoare explicativă. Despre omul de cultură este vorba în Lupul de stepă.

Lecturi precum Lupul de stepă invită cu subtilitate pe cel/cea care se apleacă cu drag asupra paginilor sale către fermecata lume a diversității. Lumea nu se împarte în burghezi și lupi de stepă, în familiști și pustnici, în morali și răi, în puternici și slabi, în independenți și sclavi ai cotidianului. Peste tot sunt nuanțe. Și este nevoie de exercițiu pentru a deveni sensibili la ele. Parte din acest antrenament al sesizării diferențelor este și lectura Lupului de stepă.

Lumea nu se împarte nici măcăr între real și fantastic. Cea de-a doua parte a cărții conține o scriere fantastică și totodată incredibil de reală. Altfel spus, intrând pe tărâmul fantasticului se înțelege mai clar dimensiunea complexă a celor mai reale trăiri. Cu siguranță, această a doua parte face din Lupul de stepă a carte sui-generis în literatura universală. Înclin să cred că acesta este unul dintre cele mai puternice motive pentru care cartea a fost atât de mediatizată.

Desigur, Lupul de stepă e mai mult de atât. Sunt încredințat că, dacă îl voi reciti de 10 ori, voi identifica, de fiecare dată, alte surse de încântare (da, sugerez ca operele lui Hesse să fie citite de mai multe ori). În Lupul de stepă e vorba și de uimitoarea capacitate de anticipare a atrocităților celui de-al doilea război mondial (cartea e scrisă în 1927); despre splendida forță cu care se povestește despre costul de oportunitate al unui destin personal axat pe căutarea independenței; e plăcută în Lupul de stepă și bogăția limbajului, grija cu care sunt alese imagini sugestive (limbajul lui Hesse, aici, ca și în celelalte scrieri ale sale e dulce și aromat precum un suc de trandafiri la bunici, sub o boltă de vie orientată spre sud.

Anunțuri

7 gânduri despre „Hermann Hesse – Lupul de stepă – Despre miile de flori ale sufletului

  1. Misto recenzie!Hai ca m-ai convins. Ia ca fac si eu rost de ea sa o citesc… ma atrag foarte tare ideile pe care le-ai scos, ma atrage foarte tare ideea ca omul are si posibilitatea de a se ridica deasupra unor concepte atat de adanc cuprinse totusi in inconstientul colectiv si care sunt atat de relative. Chiar daca vine intr-o puternica contradictie cu niste pareri pe care le am in ce priveste anumite aspecte si pe care, din pozitia pe care o am acum, le vad rele. Desi admit ca cele considerate acum rele, pe alt nivel sunt bune, oricat de oximoronic ar suna.Pare ca aceste concepte de bun-rau sunt atat de dependente de pozitia pe care te situezi si atat de necesare pt lumea in care (inca) traim, incat ar fi total nepractic sa le elimini cu totul. Ar insemna sa dai cu toata morala de pamant, sa pierzi sensul si rostul atator lucruri pe care le faci… caci daca ele nu sunt nici rele nici bune atunci cum sunt si pt ce le fac?Se pierde sensul, se pierde motivarea, se aluneca spre un stil de viata inconstient, pe care eu il detest atat de tare… Ideea e pe cat de fascinanta pe atat de utopica si,cum spuneam, nepractica. Dar frumoasa, idealista..

    Am citit si eu ceva de Hesse, dar n-am zarit vreo recenzie pe aici… Narziss si Goldmund. Singura carte de Hesse pe care am citit-o, dar care mi-a placut foarte tare. Atat ca idee cat si ca stil narativ. Ti-o recomand si pe asta, daca tot il gasesti pe Hesse pe placul tau. Dar iti recomand sa gasesti o traducere mai veche cu varianta Goldmund si nu Gura de Aur ca-i strica tot farmecul.
    Am sa ma apuc si eu de Lupul de stepa. Merci! 🙂

    • Multam de sugestie. Narcis e pe lista.
      Si abia astept o reactie de-a ta dupa lectura cartii Lupul de stepa. Sunt convins ca te vor atrage si alte aspecte, ce mie mi-au scapat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s