Ceață de trandafir

Pierdut în ceață văd mai bine.

Casa cea mare din stânga, fără egal în toată Europa, nu se mai vede. Nici vârful copacilor desfrunziți de noiembrie. Nici vârful bocancilor mei. Nimic nu se mai vede. Nimic nu se mai aude.

Ciudat, pentru că în urmă cu câteva minute, în jurul meu era agitație. Oameni alergând și țipând. Acum, nimic. Pesemne, Ceața cea Mare antifonează. Diluează sunetele și amplifică mirosurile. Sunt parte a unui nor care mă separă de toți ceilalți și mă învăluie cu miresme de trandafir.

Ultimul lucru pe care l-am zărit, înainte ca ceața să se transforme în Ceața cea Mare, a fost un trandafir galben, pe jumătate ofilit, dar care emana o dulceață de neoprit. Un singur trandafir galben, dacă întâlnește un om gata să-i perceapă aroma, e de ajuns pentru a umple cu miros o ceață întreagă. Iar Ceața cea Mare e cel mai desăvârșit potențiator de aromă. Dulceața trandafirului o simți prin toți porii. O respiri pe nas, o transpiri pe sub haine.

Merg călăuzit de miros și de amintiri dragi. Prin ceața de trandafir văd mai bine ca înainte. O mână catifelată, la cumpăna dintre ani, o simt mică și caldă, în timp ce cu un ușor chiot ea alunecă pe un petic de gheață. Apoi o noapte întreagă de dulci tandrețuri și un brad dărâmat.

Cădem amândoi pe zăpadă, printre trandafiri. Zăpada e subțire și nu amortizează căderea. Nu zice nici unul nimic. Zâmbim, apoi ne sărutăm lung.

Anunțuri

2 gânduri despre „Ceață de trandafir

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s