Knut Hamsun – Foamea – Scrisul sau viața

Mi-am căutat o bucățică de lemn pentru mestecat și m-am așezat din nou la masă ca să scriu.

Am reușit cu mare greutate să construiesc câteva propoziții scurte, câteva zeci de cuvinte ca vai de ele, pe care mi le-am smuls cu greu ca să înaintez cât de cât. Apoi m-am oprit; capul mi se golise, nu mai eram în stare de nimic.

Unii scriu din plăcere. Alții, din obișnuință. Sau pentru că au talent și au gustat succesul. Cunosc și oameni care scriu pentru că asta le oferă un sentiment de libertate. Alții scriu de ciudă. Pentru unii e o spovedanie. Din când în când dai peste unii care scriu doar pentru că e la modă să scrii.

Dar dacă ar trebui să scrii de foame? Cu prețul vieții!? Cum ar fi scrisul tău atunci? Cum știi că ceea ce scrii are valoare și poate fi transformat în ceva pentru care ceilalți sunt dispuși să plătească timpul, banii și atenția lor? Foamea lui Hamsun ar putea să vă ofere o idee despre semnificația acestor întrebări.

Imaginați-vă că trebuie să goniți un câine fioros, care e gata să vă atace, cu un fluier pe care nu-l auziți și despre care nu știți sigur dacă funcționează. A povesti cu adevărat înseamnă a sufla într-un astfel de fluier.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s