Imperfectele uși și scârțâitul lor drag

Nu vreau să ung ușile. Fiecare are scârțâitul ei drag. Un scârțâit – micuța s-a trezit și vine cu ochii cârpiți de somn să mă ia în brațe; alt scârțâit – iubita cu obrajii roșii de ger și miros de acasă;  și apoi un scârțâit din trecut – bunica cu o invitație la macaroane cu pesmet.

O ușă ce se deschide și lasă camera să se umple cu primăvară are, bineînțeles, propriul ei scârțâit. O ușă ce se închide, lăsând în urmă sentimente amestecate și bătăi de inimă, alt scârțâit.

Perfecte, bine unse, și închizându-se fest, ușile tac și nu știu să mai spună povești.

Așadar, progresați, luați tot ce-i bun de la cei  din jurul vostru, dar rămâneți imperfecți. Sunteți perfecți exact așa imperfecți cum sunteți!

Anunțuri

Un gând despre „Imperfectele uși și scârțâitul lor drag

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s