Ambiția mea de poet

Ambiții de poet eu nu am, /Cu excepția uneia singure:/atunci când primul vers va fi să fie scris, / să fie sărat ca sarea slăvită la ospețe de barbari, / sau dulce precum parfumul așternuturilor unei tinere fete în zori, / sau tulburător ca o respirație colectivă, oprită, care face loc ultimului sunet de final de concert.

Și când va fi să fie scris, / Va fi dedicat, natural, / Soției mele, / cu S de la Hogarth.

Și pentru că poet eu nu sunt, vă invit să-l reevocăm pe Nichita:

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, –
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigat dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospete de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s