Iuri Trifonov – Casa de pe chei – Despre cei veșnic blocați la răspântie

După cum spunea un vechi prieten, cărțile au o proprietate uimitoare: îți cad în mână. Câteodată, pe neașteptate, o carte îți pică în mână, îți atrage atenția și nu poți decât s-o citești.

Așa a fost cazul și cu Casa de pe chei a lui Iuri Trifonov. Am deschis-o și m-a convins de la bun început, cu primele rânduri. Casa de pe chei are structura unei compoziții muzicale.

Se deschide cu un paragraf care are exact rolul unei uverturi (ar putea avea legătură cu faptul că a fost căsătorit cu o cântăreață de operă, Nina Nelina). Tema din această uvertură revine în diverse forme pe parcurs. E vorba, pe scurt, despre oameni prea puțin perspicace, care veșnic se grăbesc să ajungă la ținte dintre cele mai diverse, pierzându-și rostul și uitându-și trecutul. Oameni slabi, gata să profite de orice oportunitate în carieră, dar în fapt incapabili să ia decizii în clipe hotărâtoare.

Nici unul dintre acești băieți nu mai e azi pe lume. Unii au murit în război, alții de boală, alții au dispărut fără urmă. Iar unii, deși trăiesc, au devenit alți oameni. Și dacă acești alții, ca prin farmec, i-ar fi întâlnit azi pe cei dispăruți, îmbrăcați în cămășuțe de finet, încălțați cu pantofi de pânză cu talpă de cauciuc, n-ar fi știut ce să vorbească cu ei. Tare mi-e teamă că nici măcar nu și-ar fi dat seama că s-au întâlnit cu ei înșiși.

Glebov, eroul principal, e un astfel de personaj care și-a pierdut trecutul. Nu e deloc irelevant episodul în care nu este recunoscut de vechiul său prieten din copilărie, decăzutul Șulepnikov. Prin contrast, Glebov pare personajul care a reușit în viață. Dând înapoi firul istoriei sale personale,  se dezvăluie adevăratul său caracter: de om incapabil să-și învingă propriul egoism, incapabil să facă alegeri în momentele cruciale. E un personaj care nu e malefic, e doar blocat la răscruce, în imposibilitatea de a acorda justa prioritate iubirii și onoarei în dauna intereselor legate de prosperitate și carieră. El nu vrea să facă rău nimănui, dar nu are curajul să acționeze. Nu are curajul să spună nu. Să se opună. Așteaptă ca lucrurile să se rezolve de la sine și el să meargă pe făgașul către realizare socială. Ceea ce se și întâmplă.

Dacă e să înțelegem în această cheie personajul Glebov, devine foarte interesant episodul de la începutul romanului, când fata sa îl anunță că urmează să se mărite, adică să ia o decizie în care nu rațiunea progresului pe scara socială contează, ci doar iubirea față de un om . Acest episod pare inițial fără legătură cu tot restul. Pe măsură ce citeam însă, lucrurile păreau tot mai clare: cascada vorbelor fetei, hotărâtă, știind sigur că nimic nu o poate întoarce din drumul spre propria iubire era la distanță enormă față de stilul de viață ales de tatăl ei. Căruia i-a reușit totul, mai puțin acest aspect: nu a fost capabil, la răspântiile vieții sale să pune iubirea pe primul loc. Glebov a rămas blocat la răspântie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s