Așteptări nerealiste

Afară era noapte de câteva ore bune. Greierii, vestitorii toamnei, cântau fără tragere de inimă, toropiți și ei de căldură. M-am îndreptat cu pași bine măsurați înspre geamul cel mic. L-am deschis brusc, cu siguranța gestului interiorizat prin numeroase repetiții.

Am deschis geamul ca să intre lumina. Pentru câteva fracțiuni de secundă cel mai firesc lucru mi s-a părut acesta: să deschid geamul în miez de noapte ca să intre lumina în casă.

***

Când gândurile sunt intense e nerealist să crezi că nu crești. Capul se dilată, părul crește, vertebrele coloanei vertebrale se resping precum magneții, femurul picioarelor se extinde cu cel puțin 14 cm.

Și nu mi-aș fi dat seama, dacă o întâmplare ciudată nu mă trezea.

Era o noapte răcoroasă, orele erau trecute de 11, știam că nu mai trece niciun tramvai. Veneam dinspre Dorobanți către Ștefan cel Mare, știind că până acasă mai am de străbătut cel puțin două ceasuri. Pe stradă doar pisici. Și gânduri multe, încâlcite, descâlcite, clare, lungi, firave, uitate, reconstruite. Gânduri născute de conversație de calitate, terminată prea repede, după doar cinci ore.

Și deodată, poc! Prea lung fiind m-am lovit cu capul de semnul de cedează trecerea pietonilor. Nemișcata zebră m-a readus cu picioarele pe pământ. Și la înălțimea mea firească.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s