Al doilea zbor

Cum să ajungi la Surtur când ești înconjurat din toate părțile de prăpăstii? Ymir, uriașul cu chip de om, știa bine că drumul spre Surtur nu trece prin acele prăpăstii. A încerca să apuci pe cărările ce duc în prăpăstii era calea sigură de a evita lupta cu Surtur. Prin neajungere la el. Soluția confruntării era mult mai simplă. Dar mai greu de atins.

Spre Surtur, cel mai simplu se ajunge în zbor. Știa bine asta și nu voia să se autoînșele, apucând pe alt drum. Dar el era om și nu pasăre. Iar oamenii, pe cât își aducea el aminte, uitaseră de mult să zboare. Uitaseră chiar și că au știut să zboare.

El a știut însă odată, demult, să zboare. Și, spre deosebire de ceilalți, el își aducea aminte toate visele în care zbura cu o lejeritate fantastică. Însoțită de o bucurie pe măsură.

Se opri din mers. Se rezemă de mesteacănul cel alb și închise ochii. Încet, încet, o singură frază îi rămase în minte: Jeg kan alltid få deg til å smile!

Zâmbi larg, cu zâmbetul lui tâmp, de uriaș cu chip de om. Apoi porni în zbor spre Surtur. Porni să-l înfrunte, deși știa că nu poate să-l înfrângă.

Era cel de-al doilea său zbor. Primul avusese loc în urmă cu jumătate de viață. Când a ales să se desprindă de ai săi și să devină Ymir, uriașul cu chip de om. Și abia acum, când cel de-al doilea zbor se petrecu, își dădu seama că, de fapt, el știe să zboare.

Anunțuri

2 gânduri despre „Al doilea zbor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s