Milan Kundera – Insuportabila ușurătate a ființei – Roman cu iubiri, trădări și o dragoste dezinteresată, de cățel

Când am terminat Insuportabila ușurătate a ființei am simțit un imbold de neoprit de a o citi din nou. Așa cum pui din nou un disc cu muzică bună, imediat ce s-a terminat, ca să-l mai asculți încă o dată. Cu nici o altă carte n-am avut așa o nevoie de a repeta actul lecturii imediat ce a luat sfârșit.

Iubire, trădare, percepții diferite asupra lumii și vieții, neînțelegeri, renunțări, căderi succesive pe plan profesional, confruntarea cu absurdul comunismului – amestecate toate într-o intrigă captivantă, răsucită după mai multe axe temporale, complicată de diverse combinații de idile între personaje care se întâlnesc și reîntâlnesc în contexte diferite.

Cartea lui Kundera are atâtea chei în care poate fi descifrată pe cât de multe și diverse sunt experiențele de viață ale cititorilor săi. De aceea cred că solicită imperios o nouă lectură.

Acum vă propun una dintre aceste chei: iubirea necondiționată, care te îndepărtează de soluțiile facile și te apropie de rostul vieții. Apare la început, când Tomas o percepe pe Tereza, apărută din senin în viața sa, ca pe un copil abandonat într-un coș cu nuiele. Fără de care nu poate trăi. Pe care nu poate decât să-l iubească. Devine unul dintre reperele complicatei sale vieți care va urma. Renunță la carieră și o urmează. Apare apoi în finalul cărții, neașteptat, în momentul morții lui Karenin, câinele celor doi:

E o dragoste dezinteresată: Tereza nu vrea nimic de la Karenin. Nici măcar dragoste nu-i pretinde: ea nu și-a pus niciodată întrebările ce tulbură și chinuiesc cuplurile omenești: oare mă iubește? A iubit pe altcineva mai mult decât pe mine? Mă iubește mai mult decât îl iubesc eu pe el? Toate aceste întrebări adresate dragostei, întrebări care o judecă, o cercetează, o examinează, o interoghează, sunt de natură și s-o distrugă din fașă. S-ar putea să nu fim în stare să iubim, tocmai pentru faptul că tânjim după iubire, ceea ce înseamnă că pretindem ceva (dragostea) de la celălalt, în loc să ne apropiem de el fără revendicări și să ne mulțumim doar cu simpla sa prezență.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s