Paltonul cel bun

Nu prea mă opresc să privesc cerșetorii. Nu-mi stârnesc milă, nu mă impresionează. Nici nu mă deranjează prea tare. Mă irită serios doar atunci când își exploatează proprii copii, învățându-i de mici cu cerșitul sau scormonitul prin gunoaie. Dar altfel cerșetorii îmi sunt indiferenți. Și atunci de ce ăsta mă face să vreau să-l urmăresc cu atâta atenție? Ce e cu el? Îl cunosc de undeva? Am fost colegi de școală? Seamănă cu cineva cunoscut? Nu. Are o cicatrice urâtă pe obraz. Un miros specific de nespălat. O privire goală. Și, de fapt, nici nu cerșește. Umblă din gunoi din gunoi, căutând nu se știe ce acolo.

De ce îl urmăresc pe acest amărât?

Îl depășesc, apoi mă întorc spre el și îl privesc cu insistență. Nu mă vede. Mă irită. Mă întorc din nou și îl urmăresc cu privirea.

Aha! Acum știu de ce vreau să-l dezbrac și să-l învăț să poarte cu demnitate o haină!

Paltonul meu cel bun. Paltonul meu de întâlniri amoroase și săruturi sub brazi. Paltonul meu de visare, obișnuit să poarte deasupra gânduri împleticite și păr nepieptănat și privire spre cer. Paltonul meu cel bun era purtat de căutătorul în gunoaie. Care mergea, nedemn de acel palton, cu capul în pământ, fără gânduri în cap, fără iubiri în suflet. Paltonul meu nu era obișnuit să meargă așa.

N-am putut decât să-l urmăresc. Parcă la guler paltonul se revolta și stătea în sus. Și nasturii erau obraznici și demni. Stăteau bine prinși, lucitori, vorbind de eleganță, rebeliune și tinerețe.

Și am mers în spatele cerșetorului vreme de opt coșuri de gunoi. Asta înseamnă 400 de metri (habar n-am de ce mi-a venit în minte că distanța dintre doi stâlpi pe stradă are și ea un standard, nu e la voia întâmplării; e de fix 50 metri; nici mai mult, nici mai puțin; și drumarii nu glumesc cu asta; am văzut odată un stâlp montat fix la mijlocul garajului unui vecin; imbold pentru mers cu bicicleta, desigur). Și cerșetorul s-a oprit tacticos la fiecare dintre cele opt coșuri. Le-a examinat minuțios, și-a luat din ele doar ce avea nevoie. Nu a privit deloc înapoi și a mers mai departe.

Atunci am zâmbit. Și l-am lăsat să-mi poarte paltonul cel bun. Mi-am dat seama că îndărătnicia și căutările astea sistematice și exigente nu sunt opera cerșetorului. Ci influența benefică a paltonului cel bun.

Anunțuri

3 gânduri despre „Paltonul cel bun

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s