Stăpânul poveștii

Ce povestești prietenilor? Cu ce rămâi după o călătorie? Ce te bucură? Ce te întristează? Care sunt subiectele tale favorite? Cum vezi tu lumea? Dacă ne așezăm să bem o cafea împreună, despre ce ți-ar plăcea să vorbim?

Lumea, faptele, viața, realitatea – astea sunt doar pretextul pentru propria ta poveste. Ce alegi tu să spui altora și ție despre toate acestea reprezintă partea cea mai importantă. Adică, povestea ta despre lume.

Din realitate preluăm doar ce ne îngăduie povestea noastră să preluăm. Dacă în interiorul nostru se derulează o poveste frumoasă, vom alege să vedem în jurul nostru lucrurile frumoase, compatibile cu povestea noastră. Dacă în povestea noastră noi suntem cei care decidem și suntem mândri de alegerile noastre, eșecul devine un nonsens. Dacă în povestea noastră iubirea este importantă, iubirea va lumina viața noastră.

Nu putem controla realitatea. Nu putem schimba semnificativ lumea din jur. Și nici nu cred că putem fi stăpânii propriei vieți. Dar putem fi stăpânii propriei povești. Putem să alegem să privim lumea printr-o grilă a frumuseții, iubirii, provocării, încrederii în propriile decizii. Putem fi stăpânii propriei povești.

Păi, cum pot deveni optimist, dacă nu sunt? Cum să văd lucrurile bune și frumoase din jurul meu când sunt înconjurat de atâta prostie, ură, viclenie, impostură, hoție? M-aș minți să spun că totul e bine, când în realitate nu e așa. Povestea ta, cu stăpânul propriei povești, e o prostie fără seamăn.

Asemenea contraargumente nu pot fi combătute cu alte argumente. Mai degrabă pot fi combătute cu exemple. Adică povești despre bunătate, iubire, implicare, frumusețe, onestitate intelectuală, curaj. Căci există fără îndoială și acestea.

A fi stăpânul propriei povești înseamnă a fi receptiv la lucrurile bune și frumoase din jurul tău. Adică a fi dispus să asculți și gândurile tale pozitive (pentru ca o poveste să existe e nevoie de o dispoziție spre ascultarea ei). A fi impresionat în mai mare măsură de iubire, frumusețe, bunătate, gingășie, prietenie, decât de altele.

A fi stăpânul propriei povești nu înseamnă a deține controlul asupra gândurilor tale. Nu poți comanda gânduri pozitive. Gândurile apar și dispar în mintea ta fără voia ta, de multe ori. Gândurile sunt negre sau pozitive. Nu poți schimba asta. Dar poți să încerci să fii mai atent cu cele bune. Mai receptiv la povestea frumoasă pe care chiar tu o creezi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s