The best things in life are free

The best things in life are free. Love is free. Kissing is free. Kindness is free. Reading is free. Listening to music is free. Strolling in the park is free. Jogging is free. Swimming is free. Singing is free. Admiring the October sun is free. Thinking is free. Hugging your kid is free. Being polite is free. Discussing with your best friend is free.

DSCN3736
Photo credit: Mihai Scarlat

So, how much money do you really need to be happy ?

On Dictatorship and Democracy

Dictatorship is a bad thing. Democracy is a good thing. Not absolutely, but relatively to dictatorship. In other words, when comparing dictatorship to democracy we must admit that democracy is a better option. I do not intend to contest this fact. Especially, because I experienced both democracy and dictatorship in Romania.

But, pay attention to this. In both situations we have to deal with power and controlling people. The control is brutal and primitive and crude in an authoritarian political regime. The control over people is incredible sophisticated in a democratic regime.

When confronting with a primitive control, humans tend to appreciate their freedom. They think they must fight for their freedom. They can detect very clearly what freedom means and what oppression means. When confronting with a sophisticated form of control, humans are so disoriented. They do not understand the value of their freedom. Their attention is misguided. They do not think about freedom. They do not want to live a free life. They only think about having staff, buying things, working hard and promoting. They forget that their freedom is important. The idea of freedom is polluted with the idea of prosperity.

Think about a clear water. Imagine that you want to prevent people from drinking clear water. You can have two strategies: 1. to stop the clear water (primitive and hard to achieve) or 2. to mix the pure water with dirt (sophisticated).

DSCN0089
Photo credit: Mihai Scarlat

In democracy, those who want to control the masses (and this is the gist of power) are using a very sophisticated strategy. Free people are difficult to control. So, they promote the idea of freedom (clear water), but they mix it with other ingredients, like the idea of having more. But to have more means to work more. And that is not enough. You have to borrow more money. And to work harder and harder. To be the best. To achieve your dreams. But in the process, the idea of importance of your freedom is paling.

There is plenty of water. But there is no more clear water. There is so much work to be done, so many things to buy, so many positions to secure. But there is no more free spirit.

George Orwell – 1984 – O’Brien and the intelligence to survive in the worst possible situation

DSCN0156

Some books are supposed to be read more than once. Multiple reading is like the wine. When drinking a glass of good wine or when reading a book for the second-third time you can better detect new colors and shades and complex ideas.

Almost invariably, when I get a good book I cannot help myself not to read it again (and again). In most cases the second-third reading is happening after two or three years after the initial one. Looked at from this new standpoint, the book reveals new details, new interesting aspects. Needless to say, a second-third reading always is more rewarding than the first one. Obviously, the second-third reading is a genuine proof that you are holding a valuable book in your hand. It means that the book has much more to offer you than you can get from one reading. That was the case with the George Orwell’s 1984.

I read George Orwell’s 1984 three times. And this time my attention was drawn to O’Brien. For a variety of reasons, this character is as important as Winston for expressing the author’s ideas on a political system which intends final and total control of human life. O’Brien is an intelligent person. He is even more intelligent than Winston. And Winston respects him for this. O’Brien is “a person who could be talk to”. And Winston desperately wants to have a conversation with him. He needs this dialogue in order to feel himself a person, an individual. And this is because it is vital for an individual to have contact with other people. Especially when you feel that you have something in common with such persons, and when you are deeply confident that there is always something valuable in talking to a person more intelligent than yourself.

O’Brien is intelligent. In spite of this, he is a lunatic. He is a survival expert. Living in a world in which freedom is impossible, in which living as an individual is impossible, in which thinking on your own is impossible, O’Brien simply understands that there are only two possible solutions: to revolt against the system (that is to commit suicide) or to be a lunatic. He succeeds in surviving in the worst possible situation. For O’Brien, the survival expert, to be lunatic means to imagine that you can live a normal life, not to give up your pride, to search for love and friendship, to believe in truth and reality. For O’Brien it is insane to think that 2 + 2 = 4 when the political system decided that 2 + 2 = 5. Living in an illogical world, it is illogical to think that something is illogical, this is how O’Brien thinks. For an intelligent person as O’Brien, the only logical thing is to search for power and to give up everything else.

O’Brien understands that freedom is impossible. And he uses all his intellectual powers to gain something in return for losing his freedom and individuality. He chooses power instead. I believe this is one of the most interesting parts of Orwell’s book (I come to this conclusion only now, when I am reading this novel for the third time). It is the paragraph about the relation between power and the dissolution of our identity and individuality.

It is time for you to gather some idea of what power means. The first thing you must realize is that power is collective. The individual only has power in so far as he ceases to be an individual. Alone – free – the human being is always defeated.

At the end of the day, we can only take pity on O’Brien for choosing power.

Impulsul de a zbura la mare înălțime

Am dat peste un citat și n-am putut să nu-l public pe exoligu:

One can never consent to creep when one feels an impulse to soar. (Helen Keller)

Adică,

Nimeni nu trebuie să accepte să se târască, dacă simte un impuls de a zbura la mare înălțime.

A simți impulsul ăsta, de zbor la mare altitudine, înseamnă, la urma urmei, a fi un neadaptat. Dar un neadaptat la o realitate care ar merita modificată nu luată ca reper de adaptare.

Tot ce știu e că, pentru mine, adaptarea nu e o soluție. Zborul la mare altitudine, da.

Fricile noastre, văzute ca oportunități

Există cel puțin două valori contrare care ghidează comportamentul oamenilor:

    1.nevoia de securitate/cunoscut/confort
    2.nevoia de varietate/schimbare/noutate

Creierul nostru este capabil, cred eu, să le folosească pe ambele în mod zilnic. Manifestă însă o înclinație mai mare spre conservarea propriei ființe, consolidarea securității, direcționarea către situații cunoscute.

În momentele în care se manifestă cel de-al doilea principiu, al alegerii schimbării și varietății, rețeaua neuronală responsabilă de securitate și confort transmite niște semnale foarte puternice de revenire pe vechiul făgaș. Apar fricile. Și apoi raționalizările. Care sunt păcăleli ale creierului de nivel unu, creierul iubitor de securitate.

Fricile sunt oportunități. Ne anunță că acolo va avea loc o păcăleală. O raționalizare a creierului de nivel unu, cel care favorizează siguranța în detrimentul schimbării (și poate al libertății).

Când apar fricile trebuie să acționăm. Să fim curajoși. Să forțăm creierul de nivel unu să lase spațiu de manevră creierului de nivel doi. Avem șansa să învingem fricile și raționalizările și să trecem la alt nivel de dezvoltare.

Fricile pot fi dușmanul nostru. Dar pot fi și incredibile oportunități de a acționa contra păcălelilor propriului creier.

Fricile învinse ne garantează progresul psihic. Acesta este punctul meu de vedere. Probabil că nu este foarte original, dar cu siguranță va găsi destui oameni care să îl considere bun de folosit în viața de zi cu zi. Mai ales aceia care vor să progreseze mental. Să fie puternici. Să ducă o viață bună.

Gândesc cu mintea mea. Și nu e pleonasm!

Un articol interesant despre pleonasme frecvent folosite în limba română m-a pus pe gânduri. Dacă ”a auzi cu urechile tale” și ”a vedea cu ochii tăi” sunt pleonasme, atunci și ”a gândi cu mintea ta” este pleonasm?

Răspunsul meu e nu. Pentru că sunt prea mulți oameni care nu gândesc cu mintea lor. Fac inferențe, judecă critic, exprimă opinii, fac evaluări, calculează. Dar folosesc modele mentale adânc înrădăcinate în forma lor de viață. Modele mentale pe care nu le pun nicicând la îndoială. Adică, nu sunt proști, gândesc, dar nu cu mintea lor. Nu reușesc să iasă din interiorul propriilor prejudecăți și structuri mentale prefabricate. Le lipsește curajul de a gândi până la capăt cu propria minte.

a-DSCN2660

Și dacă nu mă credeți vă spun doar atât:
Ce ne est pas un arbre.

Unde gramatica ne învață despre optimism

Când folosim datorită și când folosim din cauză că? În enunțuri pozitive folosim datorită. De exemplu, datorită vorbelor lui bune am învățat să zâmbesc. În enunțuri cu semnificație negativă folosim din cauză că. De pildă, din cauză că ai stabilit prea multe reguli nimeni n-a avut inițiativă.

Ei bine, eu sunt dintre cei care folosesc greșit aceste expresii. Mă încăpățânez să spun din cauză că și în propoziții cu semnificație pozitivă. Bunăoară, voi spune fără ezitări ceva de felul: Am aflat ce înseamnă gândirea laterală din cauza lui Edward de Bono.

Ce înseamnă această greșeală? Că sunt o persoană iremediabil optimistă. Pentru mine cauzele sunt factori care determină ceva, fac să existe ceva, mișcă ceva. Și instinctiv mă aștept ca determinarea să fie una pozitivă.

Ce înseamnă această regulă a limbii române pe care eu o încalc? Că există, statistic bineînțeles, o predispoziție națională către pesimism, negativism. Pentru cei mai mulți, a schimba ceva înseamnă o modificare în rău. Prin contrast, în limba engleză nu există distincția. Și poți spune cu zâmbetul pe buze, precum Celine Dion, I’m everything I am, BECAUSE you loved me.

Așadar, voi continua să folosesc greșit expresia din cauză că. Adică să fiu strident și nesuferit de incorect.

Dar nu mă pot abține să nu atrag atenția asupra nevoii de optimism. Precum acest mic trandafir galben atrage atenția asupra ferestrei pe care o păzește 🙂

Optimismul, precum un mic trandafir galben

Optimismul, precum un mic trandafir galben

Ce fel de lider ești?

Lider înseamnă să ai inițiativă, să provoci schimbări, în tine și în alții, să-ți propui obiective ambițioase, să-ți asumi eșecurile (când pierzi să nu pierzi și lecția), să fii entuziast, să ai umor, să nu te grăbești să judeci deciziile altora, să asculți și să înveți din exemple bune și rele (e foarte important să descoperi cum nu trebuie să faci un lucru și exemplele rele sunt oportunități extraordinare în acest sens).

Aș putea continua, desigur, încă mult timp scriind despre calitățile unui lider. Consider însă că a fi concis este o altă trăsătură a unui lider autentic, așa că mă opresc aici și vă îndrum către un test, ca să aflați ce fel de lideri sunteți.