Spiritul conservator

Tocmai sentimentul neputinţei de a dobândi simultan realizarea tuturor valorilor determină reorientarea gândirii de la idealuri şi perfecţiune către realitate. (…) incapacitatea noastră de a realiza aplicarea simultană a tuturor valorilor aduce şi ea un sprijin în favoarea principiului de raţionalitate al compromisului, principiu central în gândirea conservatoare. Căci la întrebarea „Ce anume şi cât de mult trebuie sacrificat, şi în favoarea a ce?” nu pare să existe un răspuns clar. (…) Concluzia curentului de gândire în discuţie, fără a fi una optimistă, nu este totuşi descurajantă: deşi nu avem acces la Binele absolut şi general (cum nu avem nici la adevărul absolut), avem posibilitatea de a stabili priorităţi morale şi deci a ne orienta viaţa. Încă o dată, avem ce ne trebuie „pentru adevăr şi evlavie”.

Adrian-Paul Iliescu – Conservatorismul anglo-saxon (1994)

Anunțuri

Un gând despre „Spiritul conservator

  1. Pingback: Doctoria, mai rea decât boala | exoligu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s