Gândesc cu mintea mea. Și nu e pleonasm!

Un articol interesant despre pleonasme frecvent folosite în limba română m-a pus pe gânduri. Dacă ”a auzi cu urechile tale” și ”a vedea cu ochii tăi” sunt pleonasme, atunci și ”a gândi cu mintea ta” este pleonasm?

Răspunsul meu e nu. Pentru că sunt prea mulți oameni care nu gândesc cu mintea lor. Fac inferențe, judecă critic, exprimă opinii, fac evaluări, calculează. Dar folosesc modele mentale adânc înrădăcinate în forma lor de viață. Modele mentale pe care nu le pun nicicând la îndoială. Adică, nu sunt proști, gândesc, dar nu cu mintea lor. Nu reușesc să iasă din interiorul propriilor prejudecăți și structuri mentale prefabricate. Le lipsește curajul de a gândi până la capăt cu propria minte.

a-DSCN2660

Și dacă nu mă credeți vă spun doar atât:
Ce ne est pas un arbre.

Reclame

Unde gramatica ne învață despre optimism

Când folosim datorită și când folosim din cauză că? În enunțuri pozitive folosim datorită. De exemplu, datorită vorbelor lui bune am învățat să zâmbesc. În enunțuri cu semnificație negativă folosim din cauză că. De pildă, din cauză că ai stabilit prea multe reguli nimeni n-a avut inițiativă.

Ei bine, eu sunt dintre cei care folosesc greșit aceste expresii. Mă încăpățânez să spun din cauză că și în propoziții cu semnificație pozitivă. Bunăoară, voi spune fără ezitări ceva de felul: Am aflat ce înseamnă gândirea laterală din cauza lui Edward de Bono.

Ce înseamnă această greșeală? Că sunt o persoană iremediabil optimistă. Pentru mine cauzele sunt factori care determină ceva, fac să existe ceva, mișcă ceva. Și instinctiv mă aștept ca determinarea să fie una pozitivă.

Ce înseamnă această regulă a limbii române pe care eu o încalc? Că există, statistic bineînțeles, o predispoziție națională către pesimism, negativism. Pentru cei mai mulți, a schimba ceva înseamnă o modificare în rău. Prin contrast, în limba engleză nu există distincția. Și poți spune cu zâmbetul pe buze, precum Celine Dion, I’m everything I am, BECAUSE you loved me.

Așadar, voi continua să folosesc greșit expresia din cauză că. Adică să fiu strident și nesuferit de incorect.

Dar nu mă pot abține să nu atrag atenția asupra nevoii de optimism. Precum acest mic trandafir galben atrage atenția asupra ferestrei pe care o păzește 🙂

Optimismul, precum un mic trandafir galben

Optimismul, precum un mic trandafir galben

Misiunea mea în viață nu e doar să supraviețuiesc, ci să am succes; și să fac asta cu pasiune, compasiune, umor și stil

Titlul articolului e un citat din Maya Angelou.
Recunosc, nu știam nimic despre Maya Angelou până azi. Am aflat, din întâmplare, așa cum se întâmplă de multe ori lucrurile importante în viață, de la Linkage.

Iată alte câteva idei ale doamnei Maya Angelou, care merită răspândite, în opinia mea.
Dacă un lucru nu-ți place, schimbă-l. Dacă nu poți să-l schimbi, schimbă-ți atitudinea. Nu te plânge.
Continuă lectura

Milan Kundera – Iubiri caraghioase – Călătorie spre centrul umanului

Sunt șapte nuvele cu cel puțin șapte iubiri serioase. Caraghioslâcul apare din cauza nebuniei oamenilor. Care nu știu să se joace iubind, care năvălesc asupra vieții altora cu bocancii lipsei de umor, care sunt orbiți de gelozii, care sunt blocați de credințe sau de răutatea binevoitoare a vecinilor.

Continuă lectura

Iuri Trifonov – Casa de pe chei – Despre cei veșnic blocați la răspântie

După cum spunea un vechi prieten, cărțile au o proprietate uimitoare: îți cad în mână. Câteodată, pe neașteptate, o carte îți pică în mână, îți atrage atenția și nu poți decât s-o citești.

Așa a fost cazul și cu Casa de pe chei a lui Iuri Trifonov. Am deschis-o și m-a convins de la bun început, cu primele rânduri. Casa de pe chei are structura unei compoziții muzicale. Continuă lectura