Gândirea verticală urmează cele mai plauzibile căi, gândirea laterală, pe cele mai puţin probabile.
(…) Atunci când gândim lateral, căutăm să luăm în considerare variantele cele mai puţin evidente, şi nu pe cele care par mai valide. Accentul se pune pe disponibilitatea de a explora variantele cele mai puţin probabile, căci adesea nu există niciun alt motiv să explorăm aceste alternative. E posibil ca la intrarea pe un drum neverosimil să nu avem niciun indiciu din care să reiasă că merită să-l explorăm şi totuşi acesta ne poate duce la ceva util. Când gândim vertical, mergem pe cele mai largi bulevarde care indică direcţia corectă.
Edward de Bono – Gândirea laterală (1967)
exoligu 