Do you remember the good old song of The Scorpions?
Exchange your troubles for some love
Wherever you are
Let me take you far away
You’d like a holidayLonging for the sun, you will come
To the island without name
Longing for the sun, be welcome
On the island many miles away from home
Be welcome on the island without name
On a rainy day in October, like today, I cannot help myself not to long for the holiday and the sun. The beloved sun, rising in the park.
Photo credit: Mihai Scarlat
The best things in life are free. Love is free. Kissing is free. Kindness is free. Reading is free. Listening to music is free. Strolling in the park is free. Jogging is free. Swimming is free. Singing is free. Admiring the October sun is free. Thinking is free. Hugging your kid is free. Being polite is free. Discussing with your best friend is free.
Photo credit: Mihai Scarlat
So, how much money do you really need to be happy ?
Dictatorship is a bad thing. Democracy is a good thing. Not absolutely, but relatively to dictatorship. In other words, when comparing dictatorship to democracy we must admit that democracy is a better option. I do not intend to contest this fact. Especially, because I experienced both democracy and dictatorship in Romania.
But, pay attention to this. In both situations we have to deal with power and controlling people. The control is brutal and primitive and crude in an authoritarian political regime. The control over people is incredible sophisticated in a democratic regime.
When confronting with a primitive control, humans tend to appreciate their freedom. They think they must fight for their freedom. They can detect very clearly what freedom means and what oppression means. When confronting with a sophisticated form of control, humans are so disoriented. They do not understand the value of their freedom. Their attention is misguided. They do not think about freedom. They do not want to live a free life. They only think about having staff, buying things, working hard and promoting. They forget that their freedom is important. The idea of freedom is polluted with the idea of prosperity.
Think about a clear water. Imagine that you want to prevent people from drinking clear water. You can have two strategies: 1. to stop the clear water (primitive and hard to achieve) or 2. to mix the pure water with dirt (sophisticated).
Photo credit: Mihai Scarlat
In democracy, those who want to control the masses (and this is the gist of power) are using a very sophisticated strategy. Free people are difficult to control. So, they promote the idea of freedom (clear water), but they mix it with other ingredients, like the idea of having more. But to have more means to work more. And that is not enough. You have to borrow more money. And to work harder and harder. To be the best. To achieve your dreams. But in the process, the idea of importance of your freedom is paling.
There is plenty of water. But there is no more clear water. There is so much work to be done, so many things to buy, so many positions to secure. But there is no more free spirit.
Once upon a time there was a chic cinema in Bucharest city, called Miorița (The Little Sheep). And when the big bad Mall wolf came into town, The Little Sheep was about to became an extinct cinema.
Thanks to Europa Cinemas, The Little Sheep is still alive. The atmosphere in this cinema is closest to my idea of a nice place to watch a good movie. I return here systematically, in order to enjoy this atmosphere (today I have just watched an excellent movie, The Priest’s Children, a Croatian movie, directed by Vinko Brešan).
So, I decided to write this article as a way to express my humble gratitude to this chain of cinemas, dedicated to support good European movies.
Cel mai scurt drum din București în Thasos este clasicul drum prin Giurgiu-Ruse (nu e cazul să vă speriați așa tare de coada de peste pod). În 10-12 ore, în funcție de cât de tare mergeți și de numărul de opriri, respirați deja aerul cu miros de măsline din Thasos.
De îndată ce treceți Dunărea opriți și luați rogvinetă pentru drumurile bulgărești. Apoi porniți pe drumul E85 către Veliko Tărnovo. Alegeți drumul 5, către Gabrovo. De aici continuați spre Kazanluk (o să aveți parte de niște serpentine în apropiere de Șipka). Reintrați pe E85 către Stara Zagora. Urmează Dimitrovgrad și Haskovo. Apoi Kardzali. Căutați indicatorul de Momchilgrad și apoi mergeți glonț spre punctul de trecere a frontierei cu Grecia, la Makaza (e drum nou, se merge foarte bine; atenție însă la marcaje; deși e linie discontinuă sunt curbe cu vizibilitate foarte scăzută).
În Grecia nu e nevoie de rovignetă. Așa că mergeți fără grijă spre Komotini. Ieșiți spre autostradă înspre Xanthi/Kavala (aici trebuie să recunosc, ne-am rătăcit un pic; noroc cu un biciclist grec ce ne-a fost antemergător vreo 2 kilometri și ne-a scos pe drumul cel bun; mulțumiri încă o dată). Autostrada vă costă 2,5 euro. Ieșiți către Crysoupoli și de aici direct în sud către Keramoti. De unde luați feribotul și în jumătate de oră sunteți în Thasos (costă aproximativ 30 euro, în funcție de mașină și numărul de persoane).
Începe relaxarea. Pentru că asta înseamnă insula Thasos: o relaxantă și revigorantă vacanță la Marea Egee.
Să începem cu plajele. Recomand în primul rând Aliki, un golf de vis, cu apă incredibil de limpede și calmă, cu taverne unde se mănâncă foarte bine, cu un aer superb, care nu e niciodată sufocant. Perfect pentru înot.
Apoi, incredibila Marble Beach (praful de marmură reflectă lumina ireal). Dacă țineți la mașină alegeți drumul din orășelul Thasos, nu cel din Panagia, peste munte.
Nu neglijați plimbarea prin satul Limenaria. Vă puteți orienta după biserica din acest loc, ce se vede din depărtare.
Dacă mergeți la Giola, săritul de pe stânci va deveni molipsitor. Drumul e foarte greu. Nu am avut curaj să intrăm cu mașina. Dar am dat peste un italian curajos care, pentru 2 euro, te ducea cu jeep-ul său american. Și avea și chef de stat la povești pe drum.
Și o ultimă recomandare. Sculați-vă devreme. Și savurați cafeaua pe terasă alături de cei dragi. N-ar strica să încercați o dulceață de piersici sau o miere de pin (insula e plină de pini). Dacă vreți fructe proaspete, trebuie neapărat să gustați cireșele de Thasos. O să vedeți de ce.
Photo credit: Mihai Scarlat
Am dat peste un citat și n-am putut să nu-l public pe exoligu:
One can never consent to creep when one feels an impulse to soar. (Helen Keller)
Adică,
Nimeni nu trebuie să accepte să se târască, dacă simte un impuls de a zbura la mare înălțime.
A simți impulsul ăsta, de zbor la mare altitudine, înseamnă, la urma urmei, a fi un neadaptat. Dar un neadaptat la o realitate care ar merita modificată nu luată ca reper de adaptare.
Tot ce știu e că, pentru mine, adaptarea nu e o soluție. Zborul la mare altitudine, da.
Există cel puțin două valori contrare care ghidează comportamentul oamenilor:
Creierul nostru este capabil, cred eu, să le folosească pe ambele în mod zilnic. Manifestă însă o înclinație mai mare spre conservarea propriei ființe, consolidarea securității, direcționarea către situații cunoscute.
În momentele în care se manifestă cel de-al doilea principiu, al alegerii schimbării și varietății, rețeaua neuronală responsabilă de securitate și confort transmite niște semnale foarte puternice de revenire pe vechiul făgaș. Apar fricile. Și apoi raționalizările. Care sunt păcăleli ale creierului de nivel unu, creierul iubitor de securitate.
Fricile sunt oportunități. Ne anunță că acolo va avea loc o păcăleală. O raționalizare a creierului de nivel unu, cel care favorizează siguranța în detrimentul schimbării (și poate al libertății).
Când apar fricile trebuie să acționăm. Să fim curajoși. Să forțăm creierul de nivel unu să lase spațiu de manevră creierului de nivel doi. Avem șansa să învingem fricile și raționalizările și să trecem la alt nivel de dezvoltare.
Fricile pot fi dușmanul nostru. Dar pot fi și incredibile oportunități de a acționa contra păcălelilor propriului creier.
Fricile învinse ne garantează progresul psihic. Acesta este punctul meu de vedere. Probabil că nu este foarte original, dar cu siguranță va găsi destui oameni care să îl considere bun de folosit în viața de zi cu zi. Mai ales aceia care vor să progreseze mental. Să fie puternici. Să ducă o viață bună.
Un articol interesant despre pleonasme frecvent folosite în limba română m-a pus pe gânduri. Dacă ”a auzi cu urechile tale” și ”a vedea cu ochii tăi” sunt pleonasme, atunci și ”a gândi cu mintea ta” este pleonasm?
Răspunsul meu e nu. Pentru că sunt prea mulți oameni care nu gândesc cu mintea lor. Fac inferențe, judecă critic, exprimă opinii, fac evaluări, calculează. Dar folosesc modele mentale adânc înrădăcinate în forma lor de viață. Modele mentale pe care nu le pun nicicând la îndoială. Adică, nu sunt proști, gândesc, dar nu cu mintea lor. Nu reușesc să iasă din interiorul propriilor prejudecăți și structuri mentale prefabricate. Le lipsește curajul de a gândi până la capăt cu propria minte.
Și dacă nu mă credeți vă spun doar atât:
Ce ne est pas un arbre.
exoligu 